Într-o lume în care cultura vizuală primează, suntem provocați să învățăm noi moduri de a interpreta și interacționa cu imaginile. Cum putem “citi” o imagine, dincolo de rolul ei ilustrativ? Ce vor imaginile de la noi? Care este viața lor în societate și, mai ales, în ce măsură avem dreptul sau responsabilitatea de a privi sau a refuza să privim?

Eliza (Demian) Pătrașcu este absolventă a Universității Goldsmiths, cu o licență în arte și un master în antropologie vizuală. Lucrează ca artist multidisciplinar și e interesată de cercetarea experimentală a imaginilor și spațiilor fizice, virtuale sau speculative, în special în ceea ce privește probleme legate de vizibilitate și vulnerabilitate. În prezent, Eliza urmează școala doctorală CESI, Universitatea București, și studiază punctele de intersecție dintre artă și golul urban.

Victor Morozov a studiat artele spectacolului la Université Grenoble-Alpes (studii de licență) și teorie de film la Université Paris 8 (studii de Master). În prezent a demarat studiile doctorale la Universitatea Trinity College Dublin, cu o cercetare comparativă a imaginilor televizuale ale revoluției române și ale conflictului nord-irlandez. A colaborat cu site-uri și publicații diverse, printre care Cahiers du cinéma, Revue Débordements, Revista Transilvania, Observator cultural, Revista Vatra, FILM, Film Menu, Acoperișul de Sticlă, Ziarul Metropolis. Este co-fondatorul blogului FuturEast, care urmărește să promoveze spațiul (cultural, geografic, social) est-european în România. Actualmente este criticul de film al publicațiilor Dilema veche și Scena9, precum și unul dintre redactorii publicației de specialitate Films in Frame. 

Despre relația dintre fotografie și adevăr, pornind de la câteva exemple din istoria fotografiei. Un parcurs al fotografiei de la furnizor al unui adevăr obiectiv, un rol mult lăudat, dar discutabil către preocuparea contemporană de a livra imagini oneste, dar subiective și povești despre experiența trăită

Stuart Franklin este un fotograf premiat, fost președinte al Agenției Magnum Photos și președinte al juriului World Press Photo în 2017. Franklin a documentat unele dintre cele mai semnificative evenimente ale secolului 21 și a explorat realități din toate colțurile lumii: de la războiul civil din Liban, foametea din Sudan, expediții în Antarctica sau povești din timpul epidemiei Covid dintr-un spital din Londra. A realizat de asemenea numeroase reportaje pentru National Geographic, pe subiecte precum conquistadorul incaș Francisco Pizarro sau povești locale din Buenos Aires și Malaezia. În ultimii ani s-a concentrat pe proiecte pe termen lung pe tema naturii și a memoriei. În spusele lui, practica lui ”retrasează limitele documentarului pentru a crea o senzație de libertate”. Este de asemenea autorul mai multor cărți, printre care The Documentary Impulse și Ambiguity Revisited: Communicating with Pictures. 

Briliant speech content
Lorem Ipsum is simply dummy text of the printing and typesetting industry. Lorem Ipsum has been the industry’s standard dummy text ever since the 1500s, when an unknown printer took a galley of type and scrambled it to make a type specimen book. It has survived not only five centuries, but also the leap into electronic typesetting, remaining essentially unchanged. It was popularised in the 1960s with the release of Letraset sheets containing Lorem Ipsum passages, and more recently with desktop publishing software like Aldus PageMaker including versions of Lorem Ipsum

Câteva indicii contextuale cu privire la modul în care Ștefan Sava a recurs în practica sa artistică la diferite arhive de fotografie, găsite sau asamblate de artist. Cum pot fi lecturate arhivele fotografice în prezent? Cum ni se arată astfel de imagini?

Ștefan Sava (n. 1982, Slobozia) a terminat un master la Departamentul de Foto-Video, UNArte București, precum și un doctorat despre Postmemorie și Holocaust în România în cadrul aceleiași universități. Ștefan Sava este artist și curator, în această ultimă calitate fiind membru fondator al Salonului de proiecte din București. Practicile sale artistice s-au dezvoltat în jurul unor teme de cercetare care țin de limitele de reprezentare ale imaginii în raport cu istoria și realitatea, precum și metamorfozele culturii materiale. Printre expozițiile la care a luat parte se numără: 2021 „În Bucureștiul iubit” (Galeria Ivan, București); 2019 „Arhiva fotografică și istoria în transformare” (Salonul de proiecte, București); 2018 „Porți și vicleșuguri. Aruncarea Umbrei” (cu Ion Grigorescu, Galeria Ivan, București); 2016 „The Falling of the Arches” (Riga Photography Biennial, Galeria Alma, Riga), 2015 Bienala Art Encounters Timișoara, „Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916-2016” (Vienna Biennale, MAK, Viena), „Inventând adevărul” (Bienala de la Veneția, Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneţia).

Fotojurnalist coordonator și managing partener în cadrul agenției Inquam Photos în ultimii 8 ani, Octav Ganea a lucrat în trecut pentru redacțiile Gândul si Mediafax ca fotoreporter începând cu anul 2006. Pe parcursul întregii perioade a colaborat cu agențiile internaționale AP, EPA iar in ultimii 8 ani cu agentia Reuters. A adus munca fotojurnaliștilor Inquam în paginile primului album de fotografie de presă editat în ultimii 9 ani la nivel național și depune efort constant pentru promovarea și respectarea dreptului de autor în România.

Astăzi, discuțiile în spațiul public sunt din ce în ce mai influențate de date și vizualizarea acestora a devenit un mod comun de a explora și comunica informații. Cu toate că diagramele ne pot face mai înțelepți, ele pot la fel de ușor să ne și înșele, intenționat sau nu. Sunt intențiile din spatele tuturor reprezentărilor vizuale ale informației mereu cele mai oneste? De cealaltă parte, interpretăm cu adevărat bine graficele cu care ne întâlnim zi de zi?  Prezentarea explorează bias-urile în comunicarea vizuala a datelor ca unealtă de manipulare a creatorului și filtru inconștient al audienței acestuia.

Răzvan Zamfira este designer informațional cu background în domeniul arhitecturii și cercetării urbane. Din 2018 explorează modului în care datele pot fi utilizate ca materie primă pentru producția de design și în campanii de comunicare cu impact social.”

Petra Dobruská a inițiat mai multe proiecte culturale și educaționale, este co-autoare a unor cărți de bandă desenată documentară și editoarea revistei POC! – revista de banda desenată documentară. În munca ei, se bazează pe experiența dobândită în decursul  cercetărilor antropologice și lingvistice pe care le-a realizat, dar și pe povești personale pe care le transformă într-un micro-studiu al societății în care trăiește.

Bianca Oancea are o experiență de 15 ani în jurnalism, de la presă scrisă la televiziune, de la redactor la redactor șef și 5 ani de comunicare comercială și media literacy. Își dorește crearea unor comunități de oameni informați și încearcă să ajute la asta printr-un newsletter zilnic, News&Spice, și ca expert media la Centrul pentru Jurnalism Independent. 

Victor Morozov a studiat artele spectacolului la Université Grenoble-Alpes (studii de licență) și teorie de film la Université Paris 8 (studii de Master). În prezent a demarat studiile doctorale la Universitatea Trinity College Dublin, cu o cercetare comparativă a imaginilor televizuale ale revoluției române și ale conflictului nord-irlandez. A colaborat cu site-uri și publicații diverse, printre care Cahiers du cinéma, Revue Débordements, Revista Transilvania, Observator cultural, Revista Vatra, FILM, Film Menu, Acoperișul de Sticlă, Ziarul Metropolis. Este co-fondatorul blogului FuturEast, care urmărește să promoveze spațiul (cultural, geografic, social) est-european în România. Actualmente este criticul de film al publicațiilor Dilema veche și Scena9, precum și unul dintre redactorii publicației de specialitate Films in Frame. 

Nicoleta Moise e artistă. Practica ei combină lucrul cu arhivele, video și text, pentru a face vizibile povești mai puțin cunoscute care necesită timp și o muncă atentă, îndelungată. Când nu e plecată pe la rezidențe prin lume, o găsiți în atelierul ei de la Malmaison, București. De un an s-a apucat și de jurnalism, pe Scena9. 

Pot fi imaginile generate de AI creative? Le putem considera artă? Cum ne ne poate afecta utilizarea unor astfel de soft-uri noțiunile despre realitate și câteva observații privind etica acestei practici

Mark Coeckelbergh este filosof al tehnologiei. În prezent este profesor de Filosofie, Media și Tehnologie la Universitatea din Viena și este implicat în mai multe proiecte de cercetare la nivel european. Expertiza sa se concentrează pe etică și tehnologie, în special pe robotică și inteligență artificială. Este membru al diferitelor entități care sprijină elaborarea politicilor în domeniul roboticii și inteligenței artificiale, cum ar fi European Commission’s High Level Expert Group on Artificial Intelligence, the Expert Council Ethics of AI of the Austrian UNESCO Commission, the Austrian Council on Robotics and Artificial Intelligence.

Este de asemenea  autorul a 17 cărți, printre care Moved by Machines (2019), Introduction to Philosophy of Technology (2019), AI Ethics (2020),  Green Leviathan or the Poetics of Political Liberty (2021), The Political Philosophy of AI (2022), Self-Improvement (2022), Robot Ethics (2022), and Digital Technologies, Temporality, and the Politics of Co-Existence (2023). 

Alex Lungu e artist audio-video. Face animatie, sound design si video si experimentează cu AI.

Poate că la intersecția dintre psihologia noastră morală și arhitectura social media nu se nasc întotdeauna monștri, dar nici utilizatori care să beneficieze, întotdeauna, de bunăstare digitală. Cu acest ideal al bunăstării în minte, vă propun să explorăm, împreună, rolul transformator și contondent din punct de vedere moral pe care imaginea în joacă în social media, ce implicații etice are suita de like, share & subscribe din viața noastră digitală și când e dezirabil să cădem la pace în războaiele noastre culturale.

Radu Uszkai predă filosofie și etică în afaceri la Academia de Studii Economice din București unde este angajat ca asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane. Lucrează, de asemenea, ca cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată (Universitatea din București) unde va face parte, începând cu anul 2024, din echipa proiectului avataResponsibility, câștigător al prestigioasei competiții europene ERC Starting Grant – ediția 2023. Este interesat, cu precădere, de filosofia politica, etica aplicată (cu precădere etica noilor tehnologii) și filosofia culturii pop.

Irina Botea Bucan (n. Ploiesti, Romania) adopta o metodologie simbiotica de artist-profesor-cercetator care chestioneaza in mod consistent ideile dominante socio-politice, si plaseaza in centru puterea umana de a-si determina sigura actiunile, ca mijloc de creere a sensurilor.

Alegand să acționeze în diverse contexte, cum ar fi: instituții academice, galerii alternative, muzee, bienale de artă, festivaluri de film și centre comunitare, ea se concentrează în prezent pe descentralizarea discursurilor culturale și pe posibilitatea de a susține o diferențiere creativă care există în afara unui sistem dominant de valori și critici hegemonice. Performance, reconstituirea, audițiile simulate, elemente ale cinematografului direct și cinéma vérité sunt combinate în abordarea sa artistică. Lucrările sunt dezvoltate printr-un proces de colaborare în care artiștii interpreți sau executanți sunt participanți la acest proces, în timp ce rolul regizorului său trece fluid dintr-un mod observațional într-un mod reflectiv, participativ și performativ. În prezent urmeaza studiile doctorale la Universitatea Goldsmiths din Londra.

Indiferent cât de fantastice sunt lumile virtuale ale jocurilor video, legătura cu realul este esențială pentru imersiune. Un game designer este, în aceeași măsură, un pictor cu reguli și un psiholog experimental care, prin combinația de imagine, sunet și reguli de interacțiune, crează un spațiu deopotrivă plauzibil, dar și ludic. Împreună vom răspunde la câteva întrebări interesante despre modul în care interactivitatea, ecranul și realitatea ne permit să simțim că suntem exploratori de lumi virtuale, dar și de idei, în jocurile video.

Mihail Valentin Cernea este Lector în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București. Printre interesele sale academice se numără filosofia științei, etica în afaceri și etica militară.